Parintele Arsenie Papacioc (1914-2011)
Milostenia nu este numai sa dai din traista. Milostenie este ca accepti pe un om sa stea langa tine, fara sa il alungi in gand. Ai un coleg care are un necaz, trebuie sa stii sa-i faci o mangaiere, sa-i descretesti fruntea. La saraci poti sa faci o rugaciune scurta: „Doamne, miluieste-l!”, daca nu poti sa-i dai, ca esti in tramvai si el este pe trotuar. Intrebarea se pune, cum ne este inima noastra in legatura cu suferinta din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi intrebati la Judecata de apoi este: „De ce nu am dat mai multa atentie semenilor nostri?”
Nu este niciodata nimeni degeaba langa tine. El este cu stiinta lui Dumnezeu, ca tu sa-l ajuti sau sa te folosesti. Te folosesti, ca poate are o putere de duh mai mare. Sau il ajuti tu, in sensul de a-l suporta. Este o mare greseala atunci cand certam pe unul sau pe altul! Il rabda Dumnezeu si pe acela si de aceea l-a pus in calea ta, ca sa-l rabzi si tu si sa te incununezi!
Dumnezeu nu ne tine ca suntem noi foarte vrednici. Ne tine ca este foarte milostiv El.
(Extras din „Ne vorbeste Parintele Arsenie” (vol 3), editie ingrijita de arhim. Ioanichie Balan, Editura Episcopiei Romanului, 1998, pp. 8-9)